Cu Adrian Soare despre fotbal, pasiune, fotbal

L-am rugat pe Adrian Soare, cunoscutul comentator sportiv de la Radio România Actualități și de la Digi Sport să ne împărtășească câteva lucruri legate de marea sa pasiune, fotbalul.

Rugămintea nu a fost deloc întâmplătoare, mărturisesc că Adrian Soare este comentatorul meu sportiv preferat. Spun asta pentru că urmăresc de multe ori la televizor transmisiunile meciurilor echipei naționale sau ale echipelor românești în cupele europene îmbinate cu fondul sonor al comentariilor radio susținute de Adrian  Soare. 

Adrian are toate cuvintele la el, iar acest lucru nu e întâmplator, vine din muncă. din studiu. din numeroase cărți citite de-a lungul anilor.

5db99989208a5_1572444553.jpg

Iata câteva dintre reperele activității sale profesionale, trecute în revistă chiar de către Adrian:

  • Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București, absolvent 1997;
  • Jurnalist sportiv la RADIO România din vara aceluiași an;
  • Comentator de fotbal internațional la Digisport, din 2012;
  • Specializare pe fotbal francez, la fața locului.

Care este izvorul pasiunii tale pentru sport, pentru fotbal în special?

 Pasiunea pentru sport a venit pe maidan. În anii aceia, când fotbal nu se vedea la TV decât dacă prindeam bulgarii, și acolo de multe ori era un fotbal cu purici (de la semnal), maidanul avea valoarea unui Play Station.

Cum a apărut fotbalul francez in viața ta ?

 În pofida aparențelor, legătura mea cu campionatul francez este de dată recentă.

Până în 2012, când am primit la Digisport misiunea de a comenta un St Etienne vs Lorient (care evident că nu se uită, doar a fost primul din Ligue 1), nu aveam vreo simpatie specială pentru fotbalul francez. Probabil că a fost o chimie între mine și acel meci din Chaudron, fiindcă după acel moment nu am mai ieșit din Hexagon. Sunt ostatic în Ligue 1, într-un sens bun.

E doar despre fotbal, sau ești pasionat si de cultura franceza?

Eu am făcut franceză și rusă, la școală. Dar cu adevărat am ales doar franceza, poate și pentru că fusese îndrăgostit de prima mea profesoară. Iar în liceu, când aveam nevoie de limbă străină ca să intru la facultate, profesoara m-a întrebat dacă vreau sa învăț ca lumea sau dacă am de gând să o ”brumăresc”. Și am zis că daaaa, vreau să fiu serios. Habar nu aveam ce înseamnă Da-ul ăla. Mi-a adus a doua zi, casete, benzi de magnetofon, cărți, reviste, etc. A făcut instrucție cu mine, dar ii sunt recunoscător. Atunci nu îmi imaginam că voi ajunge chiar să trăiesc cumva și din limba franceză.

Comentator radio sau TV ? Ce postura iti place mai mult si de ce?

 Radioul te solicită mai mult, emoțional. Televiziunea mi se pare mai rece. Nu îmi dau seama ce mi se potrivește. Probabil că, de fapt, sunt făcut să scriu la un ziar. Deseori am nostalgia de a merge pe stadion, de a scrie trei paragrafe despre un meci, să mă cert cu nu știu cine pentru notele pe care le dăm jucătorilor, să trăiesc mai mult în siajul unui meci.

Astăzi, nu doar fotbalul este industrial, ci și meseria - Atalanta astăzi, Betis mâine, hai cu o Liga 1 poimâine. În graba asta, nu te bucuri decât de scoruri, cornere, cartonașe...

Ce calități crezi că trebuie să aibă un comentator sportiv bun ? E vorba mai mult despre talent, sau despre muncă dedicată?

 Și eu îmi pun întrebarea asta, în fiecare zi de meci, dar nu am răspunsuri și nici nu știu dacă există cineva care a scris un manual despre cum este să fii comentator sportiv, cum se îmbracă și ce mănâncă dimineața...

Când am început acest drum, eram convins ca talentul este primordial. Astăzi, aș paria pe muncă, iar motivul este simplu - când comentezi cluburi mari, precum Liverpool sau Bayern, sunt șanse mari ca privitorii să știe a priori mai multe decât tine, pentru că sunt fani, ei urmăresc totul, zi de zi, sunt activi pe forumuri. Așadar ai nevoie de foarte multă muncă, pentru a fi actualizat.

Ai un comentator sportiv preferat? Cine este și de ce îl apreciezi?

 În primul rând, eu ascult toți comentatorii, pentru ca îmi place sportul și poți descoperi ceva surprizător - o informație, maniera în care spune acea informație, o expresie nouă, un ritm anume, o reacție, șamd.

Am avut un comentator preferat și tocmai datorită pasiunii pentru el, am ales și eu acest drum - Sebastian Domozină, fostul comentator de radio al Universității Craiova. Vocea lui avea un tremolo dramatic, iar meciurile oltenilor erau divine, așa îmi păreau atunci, când eram copil. Datorită lui Domozină, am ajuns și să țin cu Craiova, fără să fiu oltean!


Fiind un cunoscător al fotbalului francez  în special, nu ai fost tentat sa joci la pariuri sportive? Ce părere ai despre ele?

Normal că am jucat și eu bilete, fiindcă în jurul meu toată lumea o făcea, devenise o modă. În ”apărarea” mea, să știi că am și câștigat niște buletine. Jucam 6, maximum 7 evenimente, uneori le prindeam. Dar nu am mai jucat de câțiva ani, pentru că îmi consuma timp, trebuia să mă documentez mult, și nici nu pot să zic că fusesem ”ciupit” de acest vărsat al pariurilor.

Dar apropos de Franța și de pariuri – înainte de un meci în Cupă, PSG vs St Etienne, ”verzii” au ales, cu o seară înainte, să joace doar cu puștani, întrucât nu îi avantaja programarea. Și au adus niște băieți de care nu auzise nimeni. Parisul, cu toate vedetele, abia-abia a câștigat cu 1-0, prin minutul 80. Deci poți să fii pregătit, să ai inclusiv ponturi, jocul rămâne imprevizibil. Poate că de asta m-am retras din domeniu.

thumb_5db99287823b7_1572442759.jpg

Care sunt fotbaliștii tăi preferați dintre români și dintre străini și din ce motive îi placi ?

Mi s-a oferit șansa de a comenta campionatul francez, la câteva luni după ce veniseră qatarezii la Paris. Am prins această expasiune a Ligue 1, cu ridicarea lui PSG, supremația lui Zlatan, anul excepțional al lui Monaco, sosirea lui Neymar

Și am avut tot timpul impresia că fotbalul francez, subapreciat, va avea momentul lui de glorie. L-au avut, la Mondialul din Rusia…

De aceea, mi-e simplu să spun că jucătorul meu preferat este Kylian Mbappe. I-am văzut toate meciurile importante. Debutul, primul gol, primul hattrick, primul roșu, prima accidentare serioasă, etc, le-am traversat și eu, de la microfon, și m-am bucurat mereu pentru ascensiunea lui atât de spectaculoasă.

De la noi, cine îmi place? Sunt mai mulți - George Pușcaș, Florinel Coman, Ianis Hagi, Alex Cicâldâu, Tudor Băluță. Mi-ai cerut unul, ți-am dat cinci. Și mai sunt. Sper să ajungă profesioniști adevărați.  

Fiind foarte mult timp "în deplasare", cum îti gestionezi timpul astfel incat să poți fi alături și de familia ta?

 Când ești tânăr și singur, umbli pe toți coclaurii campionatelor și nu îți pasă. Când ai un copil care îți spune să nu te mai duci duminica la meci, e deja o problemă. La început, zâmbești, dar nu e de glumit. Cei care sunt părinți, înțeleg ce vreau să spun.

Ce anume fac? Înțelegeri cu familia – spre exemplu, eu nu comentez OL vs Bordeaux duminică și mergem la cinema, data viitoare renunță ele la ceva, ne ajustăm mereu programul. 1f60a.png

Care sunt pasiunile tale extra-sportive ?

 Am fost un foarte mare cititor de cărți, din păcate nu mă mai pot lăuda cu asta. Umblu cu ”Aviatorul” lui Vodolazkin în geantă, de o lună jumătate, dar nu am deschis-o. Cochetez cu fotografia, dar nu am atâta talent cât mi-aș dori... 

Astfel că joc șah, toată ziua, pe internet, și sper că voi ajunge Bobby Fischer, primul model care m-a făcut, în copilărie, să visez cu ochii deschiși...

Mulțumesc, numai bine!