Africa va deveni o piata profitabila si convingatoare in doi ani

Despre expert:

Ilya este un partener senior al agentiei 4H, care ofera consultanta companiilor de jocuri de noroc si agentiilor guvernamentale din intreaga lume. La varsta de 15 ani, a intrat la facultatea de drept din Moscova pe care a absolvit-o cu success. Astazi, el modereaza discutii si evenimente live internationale.

Recent, Africa a atras mult atentia companiilor de pariuri si jocuri de noroc. Cu putin timp in urma, am moderat o discutie la summitul SBC dedicat jocurilor de noroc de pe continentul African. Numarul participantilor a fost mult mai mare fata de cel al evenimentelor similare din CIS. De obicei, 30-40 de oameni urmaresc transmisiunile live online ale acestor discutii si mereu ii cunosc pe toti. De aceasta data insa, au fost 80!

In opinia mea, sunt cateva motive pentru acest interes. Voi incerca sa explic in cele ce urmeaza. 

Primul si cel mai evident motiv este acela ca volumul pietei din Africa poate fi gigantic, din pricina unui numar mare de locuitori. Pietele europene au atins deja stadiul de maturitate, iar daca se schimba ceva in legislatie, atunci aceasta afecteaza doar anumite aspecte ale regulilor. Conceptual si la o scara larga, schimbarile in legislatie se intampla foarte rar, in timp ce exista o miscare foarte activa in pietele din CIS si Africa. 

Al doilea motiv ce face atractiva posibilitatea administrarii unei afaceri in domeniul jocurilor de noroc in Africa, este acela ca regulile existente iti permit sa lucrezi fara dificultati, in ceea ce priveste operatiunile zilnice. Procesul de obtinere a unei licente nu poate fi descris drept usor, din pricina unor caracteristici locale evidente, insa poti opera foarte usor de indata ce ai obtinut-o. Inca odata, nu exista cerinte ale unor produse in tarile africane, ceea ce face munca si mai usoara, comparativ cu mai multe jurisdictii.

Asadar, este un bun motiv de a crede ca piata africana asteapta o expansiune uriasa dupa ce legislatia va fi actualizata, un proces care deja a inceput.

Spre exemplu, o oferta a fost anuntata recent oficial in Gauteng, una din provincile Africii de Sud. Participantii trebuie sa conduca o evaluare legislativa si sa ii antreneze pe operatorii locali de jocuri de noroc, cum sa implementeze o noua lege. Trebuie sa mentionam faptul ca in conformitate cu aceasta oferta, companiile straine nu pot lua parte. Am contactat de mai multe ori reprezentatii comisiei cu o propunere de a participa, insa ei nu inteleg exact cum se poate implementa, tinand cont de faptul ca nu avem o prezenta in Africa de Sud (inca).

Optiunile legislatiei

Din motive evidente, ca o persoana din CIS, m-am obisnuit cu situatia, dupa legile adoptate in anii 90. Cand am inceput sa studiez mai multe despre Africa, am aflat faptul ca exista unele legi ce isi iau radacinile in anii 50-60, incluzand cele dedicate jocurilor de noroc. Acest lucru lasa o amprenta asupra continutului lor: legislatia a fost creata pentru afacerile terestre si nu implica reguli pentru companii de jocuri de noroc. Spre exemplu, in Kenya, principalul act care opereaza industria jocurilor de noroc este acelasi stabilit in anul 1966.

In acelasi timp, este dificil de actualizat o legislatie iesita din uz. In 2008, Africa de Sud a dezvoltat si adoptat o lege ce ar fi trebuit sa introduca reguli cu drepturi depline pentru jocurile de noroc online. Chiar daca acest proiect de lege a trecut de toate stadiile procesului legislativ, dupa 12 ani, nu a fost inca promulgat. Presedintele Africii de Sud nu a urmat procedurile formale pentru aprobarea proiectului de lege.

In ciuda legislatiei vechi, exista operatori online legali in mai multe tari africane, care sunt recunoscuti de regulatori. Ei opereaza la baza interpretarii legale. Cel mai bine acest lucru poate fi exprimat prin faptul ca in legislatia relevanta exista o definitie a „stabilirii” jocurilor de noroc, ca „un loc unde se desfasoara jocuri de noroc”. Aceasta descriere a putut fi interpreatata, iar pariatul online a fost inclus de asemenea.

In plus, pe langa toate aceste dificultati ale unei legislatii imperfecte, atentia este mereu indreptata catre activitatea regulatorilor locali, care creeaza riscuri aditionale pentru companiile interesate sa isi extinda produsele in Africa. 

Haideti sa ne uitam la Uganda ca un exemplu. Nu exista reguli online mentionate in legislatia jocurilor de noroc a tarii, insa website-ul regulatorului online are un document editabil (doc) numit „Cerinte pentru obtinerea licentei online”. Asta inseamna ca regulatorul e constient de existenta jocurilor de noroc online si seteaza cele mai oportune reguli. In acelasi timp, din punct de vedere a fortelor legale, statutul documentului nu este deloc clar, din moment ce nu are nici macar un nume (nu este un ordin sau un decret). Avocatii locali au confirmat ca acest document nu creeaza nicio consecinta legala. 

Totusi, se pare ca orice companie interesata sa intre pe piata din Uganda, are de facut o alegere: fie merge mai departe stiind ca aceste cerinte sunt optionale si nu isi bat capul cu ele – lucru ce creeaza tensiuni imediate cu regulatorii, fie trimit documente relevante si informatii cerute de lege. 

Intr-un final, un exemplu din Kenya poate fi utilizat pentru a ilustra atitudinea generala asupra jocurilor de noroc din Africa. Recent, m-am uitat peste un extras al unei intalniri din parlamentul acestei tari. Era vorba despre modificarea legislatiei din punct de vedere al jocurilor de noroc online: deputatii au exprimat argumente pentru si impotriva legalizarii activitatilor online. Unul dintre deputati, a dezvaluit in detalii aspectele cheie ale unui astfel de proces: cresterea veniturilor fiscale ale statului, introducerea mecanismelor pentru protejarea jucatorilor („jocului resposabil”) si altele. Discursul a provocat un val de aprecieri in camera de conferinta, insa urmatorul deputat a redus considerabil nivelul de optimism. Acesta si-a inceput discursul cu teza ca „marea Rusie a interzis activitatile jocurilor de noroc in 1999” si a continuat cu doua povesti. Esenta acestor povesti a fost faptul ca jucatori locali s-au sinucis dupa ce au pierdut multi bani. Dupa el, deputatul ce reprezenta regiunea islamica din Kenya a vorbit si i-a intrebat pe toti daca vor sa „trimita cinci milioane de oameni in iad” prin legalizarea jocurilor de noroc online.

Chiar si asa, contextul social si politic in care pietele jocurilor de noroc locale exista, este dificil.


Cu toate acestea, exista si aspecte pozitive: regulatorii africani inteleg ca este o problema si acesta este un lucru bun. Situatia sensibila din Gauteng a fost deja mentionata anterior si in plus, unii regulatori posteaza mesaje oficiale pe website-urile lor, anuntan faptul ca procesul de analizare a legislatiei curente in conformitate cu ultimele practici este lansat. Ei ii roaga pe oameni sa trimita sugestii si comentarii catre un email special destinat. Din pacate, e dificil de imaginat un asemenea mod de abordare a unui regulator, spre exemplu in Rusia sau CIS?

Problema pretului

In ciuda dificultatilor si nuantelor din legislatie si a procesului de regulare, a sectorului jocurilor de noroc din Africa, putem evidentia o trasatura pozitiva – costul extrem de mic al licentelor si al serviciilor din domeniu.

Cand analizam cerintele pentru cei care aplica la o licenta in Nigeria, nu mi-a venit sa cred faptul ca actele si preturile nu s-au schimbat din 2010. Un numar colosal de evenimente a avut loc in aceasta perioada de timp: o schimbare in GDP, fluctuatii in situatia economica, schimbari in peisajul politic, etc. Pretul licentelor insa, a ramas la fel. Am verificat chiar la avocati si regulatori locali si toti ne-au confirmat ca pretul nu s-a schimbat. 

Sa luam un exemplu de licenta pentru pariuri sportive in Kenya, in afara unei cladiri sportive (sunt trei tipuri de licente de bookmarkeri in Kenya: intr-o cladire sportiva, in afara sa si o licenta combinata ce iti permite sa operezi in ambele). Taxa pentru a aplica este de 100 de euro. Costul licentei in sine este de 2000 de euro. Taxa de investigare (costul pe care regulatorii il iau pentru confirmarea faptului ca un director de companie indeplineste cerintele): pentru un director local este de 400 de euro, iar pentru un director strain este de 4000 de euro. Licenta anuala presupune o taxa de 400 de euro. Este de asemenea si un depozit de securitate ce nu depaseste 300 de euro.

Mai mult decat atat, contul profitului lunar al operatorului pe orice segment e taxat cu 15% si castigurile jucatorilor sunt taxate cu 20%. Este un exemplu corect, desi in alte tari poate fi putin mai scump – in Uganda, aceeasi taxa de aplicare pentru deschiderea unei afaceri in pariuri este de 5000 de euro.

Extindere in Africa sau nu?

In concluzie, sunt de acord cu opinia ce a fost exprimata la summit. Cea mai mare greseala pe care o poti face atunci cand te decizi sa intri in Africa, este sa o tratezi drept o singura regiune. Din experienta mea, CIS este mai aproape de o singura regiune ca marketing si produsele din jurisdictia CIS pot fi similare. Acest lucru se intampla pentru ca oamenii impartasesc o istorie similara cu USSR.

Considerarea Africii drept o mare regiune unificata unde traiesc mai mult de un miliard de oameni, este o abordare gresita. Cea mai buna abordare este de a alege una sau doua piete pentru inceput, dupa o analiza minutioasa. 

Este clar ca exista operatori precum Parimatch, 1xBet si altii care patrund in mai multe tari simultan, insa din nou, acestea sunt companii de clasa mondiala. Daca vorbim de bookmarkeri mici, atunci in opinia mea, ar trebui sa aiba mare grija in analize si in alegerea punctului prin care vor intra in Africa, din moment ce fiecare tara are specificatiile si abordarile sale.

Nu as recomanda chiar acum intrarea in Africa, insa aceste piete necesita o monitorizare activa. Subiectul modificarii si revizuirii legislatiei precum si dezvoltarea tehnologiilor, imi indica faptul ca in urmatorii 2-3 ani, Africa va fi una din regiunile cheie pentru orice operator major de jocuri de noroc.