Oda pentru David Ferrer, "furnica" tenisului

La turneul de 1000 de puncte de la Madrid, David Ferrer se va retrage  din circuitul ATP de tenis. Aceasta e stirea rece, frusta, fara incarcatura emotionala.

Dar pentru cei ce i-au urmarit cariera celui supranumit  "Ferru", aceasta veste nu poate trece fara a trezi sentimente, amintiri minunate, pentru ca aventura lui Ferrer in tenis este ea insasi o pagina de istorie frumoasa a tenisului.

Pentru mine, David Ferrer inseamna simbolul tenacitatii in tenis. 

Am mereu in minte povestea sa de la 16 ani, cand exasperat de duritatea antrenamentelor de tenis, a vrut sa renunte. Iar tatal sau, l-a dus pe santier, acolo unde lucra, sa ii arate ce inseamna munca bruta, de zidar. 

Dupa aceasta experienta, nu foarte delicata, adolescentului David nu i s-au mai parut atat de grele antrenamentele din tenis si, timp de  20 de ani si-a pus viata in slujba acestui minunat sport.

Nu o sa uit nici ca David a castigat primul trofeu ATP din cariera sa profesionista la turneul de la Bucuresti. Atunci cand eram si noi, cu onoare si demnitate, pe harta lumii bune a tenisului.

5ccf387288e54_1557084274.jpg

Ferru a participat de trei ori în cariera la turneul de la Bucuresti.  Dupa ce a castigat titlul în anul 2002 (frumos trofeu, fie vorba intre noi), a fost eliminat în primul tur în 2003 şi a ajuns in sferturi de finala in anul 2004, atunci cand i-a invins pe parcurs pe Nole Djokovic si Stan Wawrinka, ce aveau atunci 17 si respectiv, 19 ani.

 Cei 175 de centimetri inaltime au fost "doar" 1,75 m pentru Ferru.  A trebuit mereu sa compenseze lipsa de gabarit  prin munca, travaliu,  prin rezistenta fizica, dinamism, rapiditate. 

Si-a pus mult 'kick ' in serviciu, pentru ca la viteza acestuia nu putea excela. 

S-a daruit tenisului cu toata fiinta, dar problemele la tendonul lui Achile il obliga acum sa se opreasca pe cel ce il vedeam ca pe un perpetuum mobile al tenisului.

Jocul sau era ideal pentru zgura, dar nu a castigat la Roland Garros pentru ca acolo a fost Rafa, cel mai bun prieten al sau din circuit.

Fir-ar sa fie, ce ironie, cel mai bun prieten al sau l-a invins la Grand Slam-ul pe zgura de la Paris, de doua ori in sferturi de finala o data in semifinala, in 2012 si data in finala din anul 2013.  


Da, la Roland Garros ar fi putut castiga Ferru daca nu era contemporan cu Rafa, se simtea ca pestele in apa pe zgura. Are, totusi, un numar impresionant de titluri castigate, 27 la numar, majoritatea pe zgura, fireste. Dar are in palmares si turnee adjudecate si pe suprafete hard, si chiar unul pe iarba.

Si este si detinator de Cupa Davis, cu echipa Spaniei, fireste.

Ferru a devenit, odata cu evolutia in cariera, un "all court player", ceea ce spune si mai multe despre seriozitatea sa, despre dorinta sa de autodepasire, de a fi mereu mai bun.

Dincolo de terenul de tenis, dincolo de victorii, chiar si in fata lui Nadal si Djokovic, raman modestia, prietenia, firea deschisa si comportamentul intotdeauna fair-play al lui Ferru.

David se va retrage acum, la 37 de ani, cu fruntea sus. Are o sotie, un baietel de un an si o academie de tenis. Sunt destule motive de bucurie si destule provocari pentru viata ce va urma pentru David Ferrer, omul.

Mie o sa imi va fi foarte dor de Ferru, el si Rafa reprezenta pentru mine simbolurile tenisului pe zgura.

Multumim pentru ce ai facut pentru tenis, David Ferrer!
Muchas gracias por el tenis, Ferru !